← înapoi la căutare

culbutorul

/kul.buˈto.rul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din culbutor.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru culbutor.

culbutor

/kul.bu'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză culbuteur.

Definiții

  1. basculator.
  2. element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativculbutorculbutoare
genitiv-dativculbutoruluiculbutoarelor
vocativculbutoruleculbutoarelor
articulatculbutorulculbutoarele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică