culbutare
/kul.bu'ta.re/Etimologie
Din a culbuta.
Definiții
- acțiunea de a culbuta și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culbutare | culbutări |
| genitiv-dativ | culbutării | culbutărilor |
| vocativ | culbutare | culbutărilor |
| articulat | culbutarea | culbutările |