culată
/ku'la.tə/Etimologie
Din italiană culatta.
Definiții
- partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culată | culate |
| genitiv-dativ | culatei | culatelor |
| vocativ | culată | culatelor |
| articulat | culata | culatele |