culanță
/ku'lan.ʦə/Etimologie
Din germană Kulanz.
Definiții
- însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culanță | — |
| genitiv-dativ | culanței | — |
| vocativ | culanță | — |
| articulat | culanța | — |
Din germană Kulanz.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culanță | — |
| genitiv-dativ | culanței | — |
| vocativ | culanță | — |
| articulat | culanța | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică