cuiuț
/kuˈjuʦEtimologie
Din cui + sufixul -uț.
Definiții
- (reg.) cuișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuiuț | cuiuțe |
| genitiv-dativ | cuiuțului | cuiuțelor |
| vocativ | cuiuțule | cuiuțelor |
| articulat | cuiuțul | cuiuțele |
Din cui + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuiuț | cuiuțe |
| genitiv-dativ | cuiuțului | cuiuțelor |
| vocativ | cuiuțule | cuiuțelor |
| articulat | cuiuțul | cuiuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică