← înapoi la căutare

cuibuleț

/kuj.buˈleʦ
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din cuib + sufixul -uleț.

Definiții

  1. cuibușor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcuibulețcuibulețe
genitiv-dativcuibulețuluicuibulețelor
vocativcuibulețulecuibulețelor
articulatcuibulețulcuibulețele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică