cuibușor
/kuj.buˈʃorEtimologie
Din cuib + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui cuib; cuibuleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuibușor | cuibușoare |
| genitiv-dativ | cuibușorului | cuibușoarelor |
| vocativ | cuibușorule | cuibușoarelor |
| articulat | cuibușorul | cuibușoarele |