← înapoi la căutare

cuibăritul

/kuj.bəˈri.tul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cuibărit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cuibărit.

cuibărit

/kuj.bəˈrit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a cuibări.

Definiții

  1. faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcuibăritcuibărite
genitiv-dativcuibărituluicuibăritelor
vocativcuibăritulecuibăritelor
articulatcuibăritulcuibăritele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică