← înapoi la căutare

cufărul

/ˈku.fə.rul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cufăr.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cufăr.

cufăr

/'ku.fər/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din neogreacă κουφάρο (koufáro) (confer Hesseling 21), care posibil provine din germană Koffer (DAR). Confer poloneză kufer, franceză coffre, spaniolă cofre, ucraineană куфeр (kufer).

Definiții

  1. ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte.
  2. (pop.) geamantan (de lemn).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcufărcufere
genitiv-dativcufăruluicuferelor
vocativcufărulecuferelor
articulatcufărulcuferele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică