cufăr
/'ku.fər/Etimologie
Din neogreacă κουφάρο (koufáro) (confer Hesseling 21), care posibil provine din germană Koffer (DAR). Confer poloneză kufer, franceză coffre, spaniolă cofre, ucraineană куфeр (kufer).
Definiții
- ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte.
- (pop.) geamantan (de lemn).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cufăr | cufere |
| genitiv-dativ | cufărului | cuferelor |
| vocativ | cufărule | cuferelor |
| articulat | cufărul | cuferele |