cucurig
/ku.ku'rig/Etimologie
Origine incertă. Confer sârbocroată kukurek, bulgară кукуряк (kukurjak). Scriban, este de părere că aceste cuvinte vin din română.
Definiții
- (bot.; reg.) (Helleborus odorus) elebor, spânz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cucurig | cucurigi |
| genitiv-dativ | cucurigului | cucurigilor |
| vocativ | cucurigule | cucurigilor |
| articulat | cucurigul | cucurigii |
Sinonime: (bot.) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească