cucură
/'ku.ku.rə/Etimologie
Din neogreacă κυκυρον (kúkuron).
Definiții
- (înv.) tolbă de săgeți.
- (reg.) parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cucură | cucure |
| genitiv-dativ | cucurei | cucurelor |
| vocativ | cucură | cucurelor |
| articulat | cucura | cucurele |