cucuț
/ku'kuʦ/Etimologie
Din cuc + sufixul -uț.
Definiții
- (reg.) cuculeț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cucuț | cucuți |
| genitiv-dativ | cucuțului | cucuților |
| vocativ | cucuțule | cucuților |
| articulat | cucuțul | cucuții |
Din cuc + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cucuț | cucuți |
| genitiv-dativ | cucuțului | cucuților |
| vocativ | cucuțule | cucuților |
| articulat | cucuțul | cucuții |
Din cucuț.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică