cucușor
/ku.ku'ʃor/Etimologie
Din cuc + sufixul -ușor.
Definiții
- cuculeț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cucușor | cucușori |
| genitiv-dativ | cucușorului | cucușorilor |
| vocativ | cucușorule | cucușorilor |
| articulat | cucușorul | cucușorii |
Din cuc + sufixul -ușor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cucușor | cucușori |
| genitiv-dativ | cucușorului | cucușorilor |
| vocativ | cucușorule | cucușorilor |
| articulat | cucușorul | cucușorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică