← înapoi la căutare

cucernicie

/ku.ʧer.ni'ʧi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din cucernic + sufixul -ie.

Definiții

  1. evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie.
  2. (însoțit de un pronume posesiv) titlu care se dă preoților.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcucernicie—
genitiv-dativcucerniciei—
vocativcucernicie—
articulatcucernicia—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică