cuceritor
/ku.ʧe.ri'tor/Etimologie
Din a cuceri + sufixul -tor.
Definiții
- persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri.
- bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus.
- (adjectival) care cucerește.
Exemple
- Zâmbet cuceritor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuceritor | cuceritori |
| genitiv-dativ | cuceritorului | cuceritorilor |
| vocativ | cuceritorule | cuceritorilor |
| articulat | cuceritorul | cuceritorii |