cucerit

Etimologie

Din a cuceri.

Definiții

1. (despre teritorii) care a fost ocupat cu forța armelor.
2. (despre trofee, titluri etc.) câștigat.
3. (despre oameni) care este atras foarte puternic de cineva sau de ceva.

Etimologie

Din latină *conquerire (= conquirere).

Definiții

1. (v.tranz.) a cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor.
2. a doborî ceva prin luptă susținută; a câștiga.
3. (fig.) a-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva.
4. (v.tranz. și refl.) (înv.) a (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se.

Exemple

• După lupte crâncene au cucerit cetatea.
• A cuceri simpatia tuturor.

Declinare

Sinonime: 1: lua, ocupa, (înv.) cuprinde, dobândi, prinde, stăpâni, 2: subjuga, repurta, câștiga, 3: încânta

Antonime: elibera