cubatură
/ku.ba'tu.rə/Etimologie
Din franceză cubature.
Definiții
- aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat.
- determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cubatură | — |
| genitiv-dativ | cubaturii | — |
| vocativ | cubatură | — |
| articulat | cubatura | — |