cuțu
/'ku.ʦu/Etimologie
Creație expresivă, comună unui număr mare de limbi; confer italiană cuccio, siciliană guzzu, calabreză coci-coci, cuci-cuci, cucciu („câine”), asturiană cuzo („pui de câine”), galiciană cuz-cuz, albaneză kuç, neogreacă ϰούτσι-ϰούτσι (koútsi-koútsi), turcă küçük („cățeluș”), bulgară куч (kuče), sârbocroată kuče, maghiară kuszi.
Definiții
- strigăt cu care se cheamă câinii (mici).