cuțitoaie
/ku.ʦiˈto̯a.je/Etimologie
Din cuțit + sufixul -oaie.
Definiții
- instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit.
- unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuțitoaie | cuțitoaie |
| genitiv-dativ | cuțitoaiei | cuțitoaielor |
| vocativ | cuțitoaie | cuțitoaielor |
| articulat | cuțitoaia | cuțitoaiele |