cușcuș
/'kuʃ.kuʃ/Etimologie
Din turcă kuskus. Confer franceză couscous.
Definiții
- pastă făinoasă în formă de bobițe (întrebuințată în supă, ca garnitură la carne etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cușcuș | — |
| genitiv-dativ | cușcușului | — |
| vocativ | cușcușule | — |
| articulat | cușcușul | — |