cușac
/kuˈʃak/Etimologie
Din turcă kuşak („centură”). Confer sârbocroată kušak.
Definiții
- piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cușac | cușacuri |
| genitiv-dativ | cușacului | cușacurilor |
| vocativ | cușacule | cușacurilor |
| articulat | cușacul | cușacurile |