ctitori
/kti.to'ri/Etimologie
Din ctitor.
Definiții
- (v.tranz.) a întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; (p.ext.) a pune bazele unei instituții, unei asociații etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ctitorea | ctitoreau |
Din ctitor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ctitorea | ctitoreau |
Din greacă antică κτίτωρ (ktítōr), în parte prin intermediul slavă (veche) ktitorŭ, confer Vasmer, Gr., 65 și 85.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ctitor | ctitori |
| genitiv-dativ | ctitorului | ctitorilor |
| vocativ | ctitorule | ctitorilor |
| articulat | ctitorul | ctitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică