ctitor
/'kti.tor/Etimologie
Din greacă antică κτίτωρ (ktítōr), în parte prin intermediul slavă (veche) ktitorŭ, confer Vasmer, Gr., 65 și 85.
Definiții
- persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; (p.ext.) fondator al unei instituții, asociații etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ctitor | ctitori |
| genitiv-dativ | ctitorului | ctitorilor |
| vocativ | ctitorule | ctitorilor |
| articulat | ctitorul | ctitorii |