crâșca
/krɨʃ'ka/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (reg.) a scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc.
- (v.intranz.) (despre zăpada înghețată) a scârțâi, a trosni (sub picioare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | crâșca | crâșcau |
Formație onomatopeică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | crâșca | crâșcau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică