crâmpiță
/krɨm'pi.ʦə/Etimologie
Confer crâmpei.
Definiții
- (reg.) încurcătură a firelor din urzeală; (fig.) piedică, obstacol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crâmpiță | crâmpițe |
| genitiv-dativ | crâmpiței | crâmpițelor |
| vocativ | crâmpiță | crâmpițelor |
| articulat | crâmpița | crâmpițele |