cruton
/kru'ton/Etimologie
Din franceză croûton.
Definiții
- bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se servește în supă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cruton | crutoane |
| genitiv-dativ | crutonului | crutoanelor |
| vocativ | crutonule | crutoanelor |
| articulat | crutonul | crutoanele |