crupon
/kru'pon/Etimologie
Din franceză croupon.
Definiții
- partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât.
- placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crupon | crupoane |
| genitiv-dativ | cruponului | crupoanelor |
| vocativ | cruponule | crupoanelor |
| articulat | cruponul | crupoanele |