crupă
/'kru.pə/Etimologie
Din franceză croupe.
Definiții
- partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.
- regiunea dinspre coadă a cruponului.
- formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crupă | crupe |
| genitiv-dativ | crupei | crupelor |
| vocativ | crupă | crupelor |
| articulat | crupa | crupele |