crucnă
/'kruk.nə/Etimologie
După germană Krücke.
Definiții
- bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crucnă | crucne |
| genitiv-dativ | crucnei | crucnelor |
| vocativ | crucnă | crucnelor |
| articulat | crucna | crucnele |