crucișător
/kru.ʧi.ʃə'tor/Etimologie
Din verbul a (în)crucișa + sufixul -ător (după franceză croiseur).
Definiții
- navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crucișător | crucișătoare |
| genitiv-dativ | crucișătorului | crucișătoarelor |
| vocativ | crucișătorule | crucișătoarelor |
| articulat | crucișătorul | crucișătoarele |