crușățea
/kru.ʃəˈʦe̯a/Etimologie
Din crușit + sufixul -ea.
Definiții
- plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crușățea | crușățele |
| genitiv-dativ | crușățelei | crușățelelor |
| vocativ | crușățea | crușățelelor |
| articulat | crușățeaua | crușățelele |