crotalie
/kro.ta'li.e/Etimologie
Din neogreacă κρωταλον (krótalon), „zurgălău”.
Definiții
- marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de recunoaștere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crotalie | crotalii |
| genitiv-dativ | crotaliei | crotaliilor |
| vocativ | crotalie | crotaliilor |
| articulat | crotalia | crotaliile |