crotal
/kro'tal/Etimologie
Din franceză crotale < greacă κροταλον (crotalon).
Definiții
- (zool.) șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe-cu-clopoței.
- (muz.) instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crotal | crotali |
| genitiv-dativ | crotalului | crotalilor |
| vocativ | crotalule | crotalilor |
| articulat | crotalul | crotalii |