cronometru
/kro.no'me.tru/Etimologie
Din franceză chronomètre.
Definiții
- instrument de precizie care funcționează pe principiul ceasornicului, permițând măsurarea timpului până la fracțiuni de secundă (folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cronometru | cronometre |
| genitiv-dativ | cronometrului | cronometrelor |
| vocativ | cronometrule | cronometrelor |
| articulat | cronometrul | cronometrele |