cronică
/'kro.ni.kə/Etimologie
Din latină chronica, franceză chronique.
Definiții
- lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic.
- articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate.
- scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cronică | cronici |
| genitiv-dativ | cronicii | cronicilor |
| vocativ | cronică | cronicilor |
| articulat | cronica | cronicile |