croncănitură
/kron.kə.ni'tu.rə/Etimologie
Din a croncăni + sufixul -tură.
Definiții
- croncănit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | croncănitură | croncănituri |
| genitiv-dativ | croncăniturii | croncăniturilor |
| vocativ | croncănitură | croncăniturilor |
| articulat | croncănitura | croncăniturile |