croncănire
/kron.kə'ni.re/Etimologie
Din a croncăni.
Definiții
- acțiunea de a croncăni și rezultatul ei; croncănit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | croncănire | croncăniri |
| genitiv-dativ | croncănirii | croncănirilor |
| vocativ | croncănire | croncănirilor |
| articulat | croncănirea | croncănirile |