cromit
/kro'mit/Etimologie
Din franceză chromite.
Definiții
- oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cromit | cromiți |
| genitiv-dativ | cromitului | cromiților |
| vocativ | cromitule | cromiților |
| articulat | cromitul | cromiții |