cromatare
/kro.ma'ta.re/Etimologie
Din cromat.
Definiții
- operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cromatare | cromatări |
| genitiv-dativ | cromatării | cromatărilor |
| vocativ | cromatare | cromatărilor |
| articulat | cromatarea | cromatările |