croșetă
/kro'ʃe.tə/Etimologie
Din franceză crochet.
Definiții
- ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc.
- unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie.
- piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn.
- paranteză dreaptă.
- (în arhitectura gotică, în forma croșet) ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | croșetă | croșete |
| genitiv-dativ | croșetei | croșetelor |
| vocativ | croșetă | croșetelor |
| articulat | croșeta | croșetele |