criticismul
/kri.tiˈʧis.mulsubstantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru criticism.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză criticisme.
Definiții
- denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși.
- tendință exagerată de a critica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | criticism | — |
| genitiv-dativ | criticismului | — |
| vocativ | criticismule | — |
| articulat | criticismul | — |