cristal
/krisˈtal/Etimologie
Din franceză cristal < latină crystallus.
Definiții
- sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux.
- obiect fabricat din cristal.
- substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cristal | cristaluri |
| genitiv-dativ | cristalului | cristalurilor |
| vocativ | cristalule | cristalurilor |
| articulat | cristalul | cristalurile |