criptă
/'krip.tə/Etimologie
Din franceză crypte < latină crypta.
Definiții
- construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc.
- cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument.
- capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor.
- (med.) adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | criptă | cripte |
| genitiv-dativ | criptei | criptelor |
| vocativ | criptă | criptelor |
| articulat | cripta | criptele |