criminal
/kri.mi'nal/Etimologie
Din franceză criminel < latină criminalis.
Definiții
- persoană care a săvârșit o crimă.
- delincvent.
- învechitjudecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare.
Exemple
- Criminalul a fost prins.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | criminal | criminali |
| genitiv-dativ | criminalului | criminalilor |
| vocativ | criminalule | criminalilor |
| articulat | criminalul | criminalii |
Sinonime: 1-2: criminalist
Antonime: salvator