cric
/krik/Etimologie
Din franceză cric.
Definiții
- aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cric | cricuri |
| genitiv-dativ | cricului | cricurilor |
| vocativ | cricule | cricurilor |
| articulat | cricul | cricurile |