criblură
/kri'blu.rə/Etimologie
Din franceză criblure.
Definiții
- piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | criblură | cribluri |
| genitiv-dativ | criblurii | criblurilor |
| vocativ | criblură | criblurilor |
| articulat | criblura | criblurile |