← înapoi la căutare

creițarul

/krejˈʦa.rul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din creițar.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru creițar.

creițar

/krejˈʦar
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din germană Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul maghiară krajczár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Transilvania și Bucovina, (înv.). Confer venețiană craizer, italiană craicero (Battisti, II, 1145).

Definiții

  1. monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârșitul sec. xIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; (p.gener.) ban, gologan (de valoare neînsemnată).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcreițarcreițari
genitiv-dativcreițaruluicreițarilor
vocativcreițarulecreițarilor
articulatcreițarulcreițarii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică