← înapoi la căutare

creierul

/ˈkre.je.rul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din creier.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru creier.

creier

/'kre.jer/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină cerĕbrum, prin intermediul unei reduceri *crebrum sau c(e)rĕbĕllum.

Definiții

  1. partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii și al conștiinței la om, situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale.
  2. (fig.) minte, inteligență, judecată.
  3. element care organizează și conduce o acțiune.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcreiercreieri
genitiv-dativcreieruluicreierilor
articulatcreierulcreierii

Sinonime: 1: (anat.) (impr.) encefal, 2: (fig.) butuc, deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică