creițar
/krejˈʦarEtimologie
Din germană Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul maghiară krajczár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Transilvania și Bucovina, (înv.). Confer venețiană craizer, italiană craicero (Battisti, II, 1145).
Definiții
- monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârșitul sec. xIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; (p.gener.) ban, gologan (de valoare neînsemnată).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | creițar | creițari |
| genitiv-dativ | creițarului | creițarilor |
| vocativ | creițarule | creițarilor |
| articulat | creițarul | creițarii |